Back to school! 👩‍🏫

Back to school! 👩‍🏫

Începutul de an școlar 2020-2021, un an plin de provocări și de incertitudini. Un an școlar nou și diferit!

Bucuria revederii este și mai mare după perioada în care cadrele didactice au transformat casa în școală, camera în sală de clasă, calculatorul, căștile și microfonul au înlocuit tabla și creta, iar părinții au fost provocați să îi însoțească pe cei mici spre drumul cunoașterii.

A început cu emoții și lacrimi amestecate, cu părinți care și-ar fi dorit o fotografie veselă care să imortalizeze o nouă etapă în viața copilului lor, care ar fi dorit să-și conducă piticii în sala de clasă/ grupă, cu micuți care se uită curioși la măștile noastre, cu triaj epidemiologic, cu dezinfectant și cu regretul că nu ne putem îmbrățisa, ba din contră, respectăm regulile de distanțare fizică. Cu toate aceste provocări în față uzăm de toată creativitatea și ne jucăm, ne reinventăm, ne adaptăm.

Prima săptămână a anului școlar 2020-2021 a trecut cu bine (nu ușor, însă important este că suntem sănătoși). Doresc să închei săptâmâna cu o radiografie a situației actuale ( un fel de evaluare inițială). Am avut posibilitatea de a vedea cum sunt gestionate problemele în acestă periodă, fiind fie în postura de educator, fie în cea de voluntar.

Astăzi m-am bucurat că cei mici nu au pierdut îndemânarea, creativitatea și inocența. Dacă nu recunoașteți personajul din imagine, vă spun eu: este vorba despre mine.Așa mă vede o fetiță de la grupa mare. M-am bucurat tare mult de portretul făcut, este perfect.

Începerea Școlii va fi un examen pentru toți. În sensul conștientizării importanței sănătății individuale și de grup, al importanței disciplinei respectarii igienei și al desfășurării cu succes a actului educațional ! Hai să cutezăm formând o echipa completă: elevi-profesor-părinți și vom reuși împreună pentru a putea reporni educația și pentru ca #totul_să_fie_BINE!

Cu toată pedagogia și psihologia, toată pregătirea, cursurile…zilele astea și au pierdut sensul! Nimic din ceea ce am învățat nu mai e valabil ,nu-i mai pot îmbrățișa, nu-i mai pot învața sa împartă. Eu nu mi-am ales aceasta meserie pentru a fi gardian, gardian lângă dezinfectant, gardian între copii, gardian între jucării..

Chiar dacă educatoarele nu se mută de la grupă, îngrijitoarele, foarte puține – una la 3-4 grupe, vor fi nevoite să-i ajute, la nevoie, pe toți copiii din toate grupele. Cum să facă asta, păstrând distanța, fără să-i atingă, nu mă întrebați! Cu educatoarele ce facem?

Pai, să vă spun scenariul adevărat:

Ia un copil de la poartă, în timp ce alții o așteaptă în clasă, face triajul copiilor, îi schimbă de hăinuțe și de încălțăminte, îi dezinfectează pe mâini, îi însoțește pe unii la toaletă – păstrând, în acelasi timp, distanța dintre ceilalți rămași în clasă, îi ajută să se spele pe mâini, să mănânce, să strângă după ce mănâncă, , strânge jucăriile și le dezinfectează, și, totodată, să își facă și treaba pentru care s-a pregatit temeinic, având studii, adică, desfășoară activitățile educative. Toate astea, zâmbind copiilor cu ochii, vorbind de sub mască cu un ton blând…

La cei mai mari situația este în felul următor:

La întrebarea – ,, Atunci când vom reveni la școala tradițională, ce ți-ai dori să se păstreze din școala de acum?” în care elevii au fost solicitați să exprime ce doresc să păstreze din școala online, în școala tradițională, se pare că aceștia își doresc să aibă în continuare anumite zile în care să poată face cursuri de acasă (măcar una pe săptămână), filmulețele lucrate în timpul activității online pentru a le re-asculta și repeta cu părinții. De asemenea, platforma google classroom, proiectele realizate cu ajutorul diferitelor aplicații, sesiunile individuale și numărul scăzut de ore sunt apreciate de către elevi.

Cu toate acestea, cu aprecierea elevilor , încep să observ efectele izolării asupra comportamentului uman. Deși sunt bucuroși că sunt din nou împreună, (din dorința de a respecta regulile impuse) încep să devină individualiști, să vâneze greșelile celorlalți, au uitat regulile de comportament în societate.

Vă dau un  mic exemplu auzit prin preajma gradiniței în una din dimineți:

  • Aud la un moment dat un elev urlând: “De ce nu ai masca pe nas? Eu mă chinui să o țin, iar tu îți bați joc de mine?‘ (elevi de clasa a II a). Avea intr-o oarecare măsură dreptate, însă modul în care a atras atenția unui alt copil m-a deranjat. Celalălalt răspunde:”Eu o pun tot timpul, însă este prea mare și îmi tot alunecă sub nas (apoi apleacă ochișorii în jos…)!”
  • Vorbesc unii peste ceilalți, nu mai au deprinderea de a-și aștepta rândul, , fredonează melodii de pe Tik-Tok care nu au legătură cu vârsta lor.

Același comportament îl au și cei mici. Pun vina pe haosul din viața noastră, pe faptul că au trecut multe luni de vacanță sau poate că sunt debusolați că ne văd cu mască. Statul acasă, lipsa unui specialist în educația timpurie sau a unui orar stabilit în funcție de nevoile vârstei, duce către lacune.

Educația timpurie, deși nu este tratată sau mediatizată foarte mult, este cea care pune bazele adultului de mai târziu. Grădinița este mediul ideal de conducere indirectă a dezvoltării personalității copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare și relaționare prin joc și, astfel, de dezvoltare a personalității ca parte componentă a educației timpurii.

Dacă la începutul pandemiei eroii salvatori erau medicii, odată cu începerea anului şcolar misiunea grea le va reveni dascălilor, care, pe lângă ABC-ul materiei, vor trebui să aibă grijă şi de sănătatea copiilor.

De-a lungul acestei săptămâni am remarcat furia neputincioasă a românului, care nu reuşeşte să se rânduiască, să facă şcoala mai prietenoasă pentru copilul lui.

Deşi am spus că este nevoie de şcoală în mod fizic, tare mi-e teamă că varii incidente care se pot întâmpla o să trimită copilul din nou acasă, şi aici este pericolul. Pentru că părintele şi-a format o opinie care este foarte greu de schimbat. Şi opinia părintelui despre şcoală, când este însoţită şi de genul acesta de argumente, va duce la creşterea absenteismului şi a abandonului şcolar. În casele românilor trăiesc trei generaţii: bunici, părinţi şi nepoţi. Cei mici pot aduce virusul de la şcoală. Să pui asemenea presiune pe ambientul familial şi să spui: acest copil o să aducă un virus ucigaş acasă şi bunicul sau bunica o să moară din cauza asta, e dincolo de puterea mea de înţelegere. Unul este bunul comportament sanitar de prevenţie epidemiologică şi cu totul altceva  este alarmismul isteric dublat de o agresivitate pe care eu n-am mai  întâlnit-o.

Şi acum autoritatea spune că totul cade în sarcina copilului şi a părinţilor. Este ridicol. Dacă un copil va respecta regulile privind spălatul mâinilor, purtarea măştii şi păstrarea distanţei, este deajuns. Mai degrabă s-ar putea să investeşti în screeningul autentic la intrarea în şcoală, să discuţi cu familia să observe starea de sănătate, nu obsesional, dar ca şi până acum.

Cu toate acestea, mulţi părinţi se tem să îşi trimită copiii la şcoală. Patima psihotică de a pune copilul într-un glob de cristal distruge tot mesajul. În loc să ofere un mesaj de încredere: că deschiderea şcolilor nu va aduce Apocalipsa, ţinerea copiilor şi a părinţilor în zona aceasta de presiune va crea multe probleme.  Copiii pot să-şi transmită virusul în comunitate, stând la spațiile de joacă, la terase, nu doar la școală. Vrem cumva să avem copii care să dezvolte imunitatea la coronavirus, nu? Un stat deştept s-ar duce în această zonă şi ar testa să vadă momentul în care o clasă sau o şcoală au dezvoltat o imunitate de turmă şi astfel copiii să devină mici unităţi de rezistenţă împotriva epidemiei.  Bine că îi ţinem şase-şapte  ore cu ochii în laptop, nu fac coronavirus, dar dezvoltă alte tulburări kinetice, insomnii, tulburări de anxietate, depresii.

Ce putem face?

Ori deschizi şcolile şi păstrezi planurile stabilite: fizic, online sau parţial online ca reacţie la focar, ori faci genul ăsta de harababură care se întâmplă acum şi îţi asumi că o să ai pensionări în masă ale cadrelor didactice, copii care intră în abandon şcolar, părinţi care vor face compromisuri şi, ca să nu-şi piardă locul de muncă o să-şi ducă copiii la bunici.

E o toamnă foarte grea pentru corpul didactic. Cred că mai sunt dascăli în România care fac alianţă cu părinţii, care s-au dedicat meseriei la bine sau la greu, care nu s-au gândit niciodată că vor trebui să se lupte şi cu aşa ceva şi care de data asta or să strângă rândurile. Profesorii sunt noii eroi salvatori, doar că de data aceasta nu salvează viaţa bătrânilor, ci viitorul copiilor.

Un lucru rămâne cert: educația trebuie să continue! Profesorii sunt cei care au făcut lucruri minunate întrecându-se pe ei și este important ca ei să continue ceea ce au început și să schimbe educația, îmbinând tradiționalul cu inovația.

Vă doresc un an școlar rodnic, plin de energie, cu idei valoroase și cu puterea de a trece peste toate provocările ce ne așteaptă.

 583 total views,  2 views today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top